Pacienții cu afecțiuni pulmonare severe, cum ar fi insuficiența respiratorie acută, pot avea nevoie de ventilație mecanică invazivă prin intermediul unui tub endotraheal sau traheostomie până când boala lor de bază este fie tratată, fie stabilizată. Atât suspendarea timpurie a ventilației mecanice, cât și întârzierea retragerii acesteia pot duce însă la complicații care pot întârzia înțărcarea pacienților de la ventilația mecanică și pot prelungi durata șederii lor în unitatea de terapie intensivă (UTI) și în spital. Studiile anterioare și analizele sistematice sugerează că ar trebui implementat un protocol de înțărcare pentru a face evaluări zilnice ale pacienților care ar putea fi pregătiți pentru înțărcarea de la ventilația mecanică. Capacitatea de a respira spontan poate fi evaluată cu o încercare de respirație spontană cu ajutorul unui tub în T (T-piece) sau prin reducerea presiunii aplicate asupra căilor respiratorii pentru a oferi niveluri scăzute de presiune de susținere (PS) (5 până la 10 cm H2O). După îndepărtarea tubului endotraheal (extubație), pacienții sunt monitorizați timp de 48 de ore. Dacă în această perioadă nu este necesară reintroducerea suportului ventilator, se consideră că acest lucru indică o înțărcare reușită. Pentru această analiză sistematică Cochrane am căutat în bazele de date de literatură medicală până în iunie 2012 și am inclus nouă studii cu 1208 pacienți adulți care au fost sub ventilație mecanică invazivă timp de cel puțin 24 de ore. Studiile au comparat suportul prin presiune (PS) și utilizarea unui tub în T (622 de pacienți randomizați la PS și 586 randomizați la un tub în T). Nu a existat nicio dovadă clară care să confirme că PS a fost superioară tubului T în ceea ce privește succesul de înțărcare, necesitatea reintubației, mortalitatea la terapie intensivă și alți factori, inclusiv durata de ședere în unitatea de înțărcare pe termen lung (LWU), pneumonia și un indice de respirație superficială rapidă. În rândul pacienților care au primit PS, un număr mai mare de pacienți au avut o încercare reușită de respirație spontană și tubul respirator a fost îndepărtat. În ceea ce privește rezultatele privind frecvența respiratorie și volumul curent, PS a fost superioară utilizării unui tub în T în două studii. Trei studii au raportat că durata de înțărcare a fost mai scurtă în timpul PS, iar într-un studiu în care pacienții au fost supuși unui tub în T timpul de înțărcare a fost mai scurt. Din cauza limitărilor în proiectarea studiilor și a impreciziei în estimările efectului, am evaluat calitatea dovezilor ca fiind scăzută. Am reluat căutarea în decembrie 2013. Ne vom ocupa de orice studiu de interes atunci când vom actualiza analiza.

.