Animatismul este un termen inventat de antropologul britanic Robert Marett în contextul teoriei sale teleologice a evoluției religiei. Acesta se referă la „credința într-o putere generalizată, impersonală, asupra căreia oamenii au o anumită măsură de control”. Marett susține că anumite culturi cred că „oamenii, animalele, plantele și obiectele inanimate erau înzestrate cu anumite puteri, care erau atât impersonale, cât și supranaturale”. Mana, afirmă Marett, este o formă concentrată de forță animatistică care se găsește în oricare dintre aceste obiecte și care conferă putere, tărie și succes.

Animatismul este credința că în lumea naturală există calități inanimate, miraculoase. De asemenea, vorbește despre credința că totul este infuzat cu o forță vitală care conferă fiecărui obiect lipsit de viață personalitate sau percepție, dar nu un suflet ca în animism. Este o credință larg răspândită în rândul societăților la scară mică. În regiunile din Pacificul de Sud, cum ar fi Melanezia și Polinezia, această credință vine sub forma manaismului, care este derivat din mana

Multe culturi indigene cred în animatism. Ele cred că venerarea obiectelor inanimate îi va îndepărta de forțele malefice din jur. Aceste grupuri cred, de asemenea, că obiectele inanimate pe care le venerează au puteri mistice care sunt trimise de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe Pământ

.