Limbajul este o funcție folosită de mii de ani de către ființele vii și, mai precis, de către „animalele-sociale”. Toate animalele sociale comunică între ele, de la păsări și insecte la delfini și maimuțe, dar numai oamenii au reușit să creeze un limbaj care implică mai mult decât semnale esențiale. De-a lungul anilor, oamenii au contribuit la dezvoltarea a mii de limbi. Astăzi, există peste o mie de limbi care sunt vorbite în întreaga lume, iar majoritatea limbilor sunt adesea împărțite în subcategorii, de la dialecte la creole și alte modificări.

Anglia, de exemplu, este o limbă de nivel mondial care nu are o formă fundamentală; în schimb, există numeroase forme de engleză pe care oamenii le adaptează și le reglează în funcție de nevoile lor. Oamenii manipulează în mod constant cuvintele pentru a le face să sune mai „natural” în anumite situații și în fața anumitor persoane. Cineva ar putea folosi modele de vorbire diferite atunci când vorbește cu profesorul său decât atunci când vorbește cu prietenii sau părinții săi. Engleza este foarte complexă, dar fascinantă, deoarece poate fi întinsă, manipulată și infuzată la alte limbi și totuși are sens. Adesea, așa cum am observat personal în timpul interacțiunilor mele sociale zilnice, limba nu este folosită cu respectarea acurateței gramaticale, ci cu accent pe claritate. Din acest motiv, se poate spune că nu există o „formă standard a limbii engleze”. Există multe englezisme diferite, iar majoritatea oamenilor sunt expuși la ele fără să observe diferențele. În această postare, vorbesc despre practicile mele lingvistice și despre diferitele tipuri de limbă pe care le folosesc în timpul interacțiunilor mele zilnice, sociale. De asemenea, menționez modelele pe care le folosesc atunci când vorbesc și ofer explicații de ce favorizez anumite modele de limbaj în detrimentul altora în anumite situații.

Într-o vineri după-amiază, am primit un mesaj de la prietenul meu care spunea: „Niko, ce faci, vrei să mergem la sală?”. Mai târziu i-am răspuns: „Da, frate cuvânt”. După cum se poate observa, conversația scrisă pe care am avut-o eu și prietenul meu nu este formatată corespunzător. Gramatica este greșită, iar eu folosesc cuvinte care nici măcar nu există în dicționar. Pentru cititorul obișnuit, aceste texte nu au absolut nicio semnificație. Ele par doar o grămadă de cuvinte aruncate împreună în speranța că au sens. Pentru mine, însă, are un sens absolut și este singura formă de engleză pe care o folosesc pentru a comunica cu unii dintre prietenii mei. Există momente în care oamenii mă critică, spunând că nu respect limba engleză și că nu ar trebui să folosesc „argoul”. Răspunsul meu la acest lucru este întotdeauna același – le spun că eu nu lipsesc de respect față de limba engleză; în schimb, sărbătoresc această limbă minunată care, prin flexibilitatea sa incredibilă, unul ca mine poate rearanja, schimba și inventa cuvinte noi care aduc un nou sens unei conversații informale. Dă o culoare conversației. O culoare care nu este definită de complexitatea cuvintelor, ci din claritatea pe care acestea o transmit. Cuvintele pe care le schimb cu prietenii mei prin intermediul textelor au o voce în ele. De exemplu, când prietenul meu mi-a trimis un mesaj: „Vrei să mergem la sală?”. îi puteam auzi vocea prin cuvintele pe care le folosea, deoarece acestea sunt cuvintele pe care le folosim atunci când vorbim față în față cu celălalt. Dacă eu și prietenii mei am fi fost pe cale să trecem la un schimb formal de texte, totul ar fi sunat nefiresc și ciudat. Cu toate acestea, nu este nevoie pentru că ne înțelegem perfect în felul în care vorbim și scriem.

Există, de asemenea, cazuri în viața mea de zi cu zi în care folosesc o formă mai formală de engleză pentru a comunica și a scrie, iar acest lucru se întâmplă mai ales atunci când sunt la școală. Deoarece școala este un loc dedicat învățării, ar trebui să se folosească o formă de limbă adecvată. Atunci când pun întrebări, scriu eseuri și comunic cu profesorii mei, încerc întotdeauna să folosesc un vocabular care să articuleze cel mai bine aspirațiile mele academice. Dar având toate aceste forme diferite de engleză mă determină să mă întreb – care este forma adevărată? Care formă de engleză reflectă cel mai bine personalitatea mea și gândurile mele reale? După o perioadă de gândire atentă, am ajuns la concluzia că toate aceste forme sunt cele adevărate și că toate aceste engleze reflectă în egală măsură gândurile mele și adevărata mea personalitate. Nu aș prioritiza o formă de engleză în detrimentul alteia, deoarece acestea nu sunt folosite interschimbabil; fiecare dintre ele are o utilizare specifică în anumite situații. Și, așa cum am mai spus, adaptarea acestor forme de engleză îmi permite să mă conectez mai bine cu anumite persoane și să le înțeleg mai bine prin simpla trecere la modul lor de a vorbi și de a scrie. Este unul dintre multele beneficii pe care orice limbă, și engleza în special, le are de oferit.

.