După puțin timp, Isus îl găsește în templu. Cu siguranță că se dusese să mulțumească lui Dumnezeu. Domnul îi spune acum: „Vezi, ai fost vindecat, nu mai păcătui, ca nu cumva să vină ceva mai rău peste tine”. Nu știm care a fost păcatul acestui om, dar ne putem gândi la ceea ce spune Evrei 12:15: Luați seama ca nu cumva să lipsească cineva de harul lui Dumnezeu, și ca nu cumva, răsărind vreo rădăcină de amărăciune, să vă împiedice și prin ea să se spurce mulți.

Rădăcina de amărăciune face aluzie la o neglijare deliberată a lui Dumnezeu, cu consecințele ei necesare, printre care spurcarea și pierderea ulterioară a relațiilor cu comunitatea imediată a noastră. Este posibil ca, după templu și avertismentul lui Isus, să se fi deschis spațiul reconcilierii familiale.

Cât de necesară este o pastorală integrală, preocupată de omul întreg! Ea nu este doar a amvonului, ci și a întâlnirii personale. Acest lucru necesită timp pentru a cunoaște și a observa persoanele pe care Dumnezeu ni le-a încredințat. Uneori nu va fi o vindecare spectaculoasă, ci mai degrabă anonimă, dar în ochii Domnului va fi extraordinară.

Mă gândesc astăzi la acele mega-biserici, unde se adună mii de anonimi care de multe ori nu se cunosc între ei și nu ajung niciodată la o întâlnire cu pastorul principal sau cu ajutoarele sale. Câți oameni nu au venit la biroul meu cu o problemă, recunoscând că frecventează o biserică, dar nu există timp pentru a-i asculta? Biserica noastră nu trebuie să fie doar sănătoasă, ci și vindecătoare.