Sir Isaac Newton (25 decembrie 1642 – 20 martie 1727 conform calendarului iulian în vigoare la acea vreme în Anglia; sau 4 ianuarie 1643 – 31 martie 1727 conform calendarului gregorian) a fost un feisicist, matematician, astronom, filozof și alchimist englez care a scris Philosophiae Naturalis Principia Mathematica. În ea a descris gravitația universală și, prin legile sale de mișcare, a pus bazele mecanicii clasice. Newton a fost cel care a dezvoltat calculul diferențial și, cu treizeci de ani înainte de Gottfried Wilhelm Leibniz, a fost primul care a elaborat un set de legi matematice care puteau prezice atât mișcarea ordinară, cât și mișcarea cerească. El a fost asociat cu revoluția științifică și cu crearea heliocentrismului. Newton este creditat prin faptul că a oferit o justificare matematică pentru legile mișcării planetare ale lui Kepler. El a ratificat aceste legi, demonstrând că orbitele (cum ar fi orbitele cometelor) nu erau doar eliptice, ci puteau fi hiperbolice, parabolice și altele. El este cunoscut pentru argumentele sale conform cărora lumina ar fi formată din particule și așa mai departe. El a fost primul care a demonstrat că spectrul de culori observat atunci când lumina albă trece printr-o prismă este inerent luminii albe și nu este un element al prismei, așa cum credea Roger Bacon în secolul al XIII-lea.

Sir Isaac Newton în portretul lui Godfrey Kneller din 1689

Pentru aceasta Newton a dezvoltat o lege a curgerii, care descrie rata de curgere a obiectelor expuse în aer; teorema binomului; și preceptele de conservare a momentului și a momentului unghiular. În cele din urmă, el a studiat viteza suflului în aer și a elaborat o teorie despre originea stelelor.