Această evaluare ecografică este oferită în acest stadiu pentru că bebelușul a crescut suficient și este mai ușor de evaluat cu o bună acuratețe organele sale interne. Are loc o examinare sistematică a tuturor structurilor embrionului în ceea ce privește morfologia și măsurile sale. Aceasta include examinarea creierului și a craniului, a feței, a toracelui și a plămânilor, a inimii și a vaselor sale de sânge, a peretelui abdominal și a viscerelor, a morfologiei tractului urinar și genital la băieți și fete, a membrelor superioare și inferioare și a coloanei vertebrale. De asemenea, există posibilitatea de a examina fătul pentru prezența markerilor ecografici (markeri moi). Prezența acestora modifică probabilitatea de anomalii cromozomiale. Astfel de markeri sunt un femur sau humerus scurt, focare ecogene în inimă, hidronefroză ușoară, plexuri coroide în creierul fetal, intestin ecogen, os nazal scurt sau pliu nucal crescut. Cu toate acestea, majoritatea embrionilor care prezintă unul sau mai mulți markeri ecografici sunt, de obicei, fetuși sănătoși. Dar cum acești markeri sunt adesea prezenți la fetuși cu anomalii cromozomiale, prezența lor modifică riscul care a fost dat în momentul transluciditații nucale din primul trimestru.

La acest examen se mai verifică poziția placentei, cantitatea de lichid amniotic. Se măsoară lungimea colului uterin, un col uterin scurt poate indica dacă mama prezintă risc de naștere prematură. Tot în această etapă se efectuează și Doppler-ul arterelor uterine care ne poate arăta dacă această sarcină are un risc crescut de a dezvolta preeclampsie sau restricție de creștere intrauterină. Prin acest examen ecografic se depistează multe anomalii congenitale, dar nu toate. Trebuie să subliniem că atunci când prin acest examen ecografic nu se depistează nicio anomalie, riscul ca bebelușul să aibă o problemă anatomică se reduce semnificativ, dar nu este eliminat.

.