ParchetulEdit

Potrivit procurorilor, la 16 iulie 1997, la ora 22:00, Larrañaga și alți șase inculpați le-au răpit pe surorile Chiong în apropierea unui mall de pe insula Cebu din Filipine, le-au violat și apoi au aruncat-o pe una dintre surori într-o râpă. (Acest lucru a fost contestat ulterior, deoarece nu a existat o identificare oficială a cadavrului, iar mai târziu s-a considerat că nu este corpul uneia dintre surori). Cealaltă soră nu a fost găsită niciodată. Cazul procurorilor împotriva lui Larrañaga s-a axat pe mărturia unui co-inculpat, Davidson Valiente Rusia. În schimbul imunității generale, acesta a depus mărturie. Instanța de judecată a permis avocatului lui Larrañaga să îl interogheze pe Rusia doar o jumătate de oră, în ciuda faptului că mărturia directă a lui Rusia a durat zile întregi. În acea jumătate de oră, avocatul lui Larrañaga a stabilit că Rusia a mințit în fața acuzării și a instanței cu privire la condamnările sale anterioare. În timp ce Rusia afirmase că nu fusese niciodată condamnat pentru o infracțiune, de fapt, acesta avea un cazier pentru jaf și fals. Rusia a leșinat când a fost confruntat cu această dovadă. Davidson Rusia este un infractor condamnat care a fost membru al unei bande și a fost condamnat la închisoare de două ori în Statele Unite pentru alte infracțiuni. Rusia a susținut că a fost cu Larrañaga în Ayala Center, Cebú, la începutul serii de 16 iulie, seara în care Larrañaga spune că a fost la restaurantul R&R din Quezon City cu prietenii săi. Rusia nu era cunoscută de Larrañaga și a apărut ca „martor al statului” abia la 10 luni după eveniment.

DefenseEdit

Patruzeci și cinci de martori, inclusiv profesorii și colegii de clasă ai lui Larrañaga de la Centrul de Arte Culinare (CCA) din Quezon City, au declarat sub jurământ că acesta se afla în Quezon City, când se spune că crima ar fi avut loc în Cebu City. Cu toate acestea, instanța de judecată a considerat aceste mărturii irelevante, respingându-le ca provenind de la „prieteni ai acuzatului”, și nu au fost admise. În timpul procesului său de la Judecătoria Regională de Judecată din Cebu (RTC), filiala 7, avocații apărării au încercat să prezinte dovezi cu privire la locul în care se afla în seara crimei – că Larrañaga, la acea vreme în vârstă de 19 ani, se afla la o petrecere la restaurantul R&R de pe Katipunan Avenue, Quezon City, și a rămas acolo până în dimineața devreme a doua zi. După petrecere, jurnalul de bord al paznicului de la condominiul lui Larrañaga indică faptul că Larrañaga s-a întors la condominiul său din Quezon City la ora 2:45 a.m.

Rowena Bautista, instructor și bucătar la centrul culinar, a declarat că Larrañaga a fost la școală de la 8:00 la 11:30 a.m. și că l-a văzut din nou în jurul orei 18:30 pe 16 iulie. Registratorul școlii, Caroline Calleja, a declarat că a supravegheat un examen de două ore la care Larrañaga a fost prezent de la ora 13:30. Larrañaga a participat la a doua rundă de examene intermediare pe 17 iulie, începând cu ora 8 a.m. Abia apoi Larrañaga a plecat spre Cebu, la sfârșitul după-amiezii zilei de 17 iulie 1997.

Personalul companiei aeriene și al aeroportului a venit, de asemenea, în fața instanței cu înregistrările lor de zbor, indicând că Larrañaga nu a luat nici un zbor pe 16 iulie 1997 și nici nu a fost la bordul vreunei aeronave închiriate care a aterizat sau a plecat din Cebu în timpul datelor relevante, cu excepția zborului de la ora 5 p.m. zborul PAL din 17 iulie 1997 de la Manila la Cebu.

Cu toate acestea, Curtea Supremă a menținut condamnarea inculpatului fără îndoială rezonabilă.

VerdictEdit

Cei șapte co-inculpați au fost declarați vinovați de crimă și condamnați la moarte prin injecție letală la 3 februarie 2004.

Avocatele lui Larrañaga, Felicitas Aquino Arroyo și Sandra Marie Olaso Coronel, au îndemnat Înalta Curte să admită amicus curiae din partea Consiliului Baroului basc (BBC), a Asociației Baroului din Barcelona (BBA) și a Asociației Baroului din Madrid. Cele trei organizații și-au exprimat interesul în cazul lui Larrañaga, întrucât acesta era „cetățean spaniol cu origini în Țara Bascilor și, prin urmare, membru al Uniunii Europene”. BBA a menționat că execuția unui cetățean spaniol ar încălca încălcarea principiului reciprocității în dreptul internațional, menționând că, în cazul în care un cetățean filipinez ar fi fost găsit vinovat în Spania, nicio instanță spaniolă nu ar fi impus pedeapsa cu moartea și nici nu ar fi permis extrădarea acestuia în vreo țară care impune pedeapsa capitală. Fostul ambasador Sedfrey Ordóñez susține că este victima unei erori judiciare.

Fair Trials International (FTI), un ONG care lucrează în numele celor care se confruntă cu o eroare judiciară într-o altă țară decât a lor, a introdus un memoriu amicus care a fost depus la Curtea Supremă din Filipine de către delegatul Comisiei Europene din Manila. Amicul a argumentat că, atât în conformitate cu dreptul internațional, cât și cu cel filipinez, Larrañaga a fost supus unui proces inechitabil și nu i s-a oferit niciodată posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția. De atunci, FTI l-a reprezentat pe Larrañaga în fața Organizației Națiunilor Unite, făcând apel împotriva nedreptății din Filipine. Sarah de Mas, purtătoarea de cuvânt a FTI, care a adus cazul în atenția Parlamentului European și a președințiilor succesive ale Uniunii Europene, a declarat că Larrañaga a executat o pedeapsă îndelungată pentru o infracțiune pe care nu ar fi putut să o comită.

Să urmăriți linkul, decizia curții supreme în acest caz.

http://elibrary.judiciary.gov.ph/thebookshelf/showdocs/1/46750