Sâmbătă, am avut primul meu eveniment de autografe de carte la Kinokuniya din New York. (Vedeți ce urmează să se întâmple săptămâna aceasta, mai ales dacă sunteți în Seattle!) Am fost destul de emoționată, deoarece nu am mai făcut niciodată o sesiune de autografe, dar cred că a mers destul de bine. ^_^; Voi avea mai multe fotografii undeva, imediat ce le voi prelucra, dar iată doar una. Eu sunt pata neagră din colțul din dreapta jos!

După ce m-am poticnit într-o scurtă introducere a subiectului „ce este bento”, cu un pic de prezentare a diferitelor cutii bento, am avut o sesiune de Q &A. Una dintre întrebările puse a fost: care este diferența dintre o cutie de prânz obișnuită o cutie bento? A trebuit să mă gândesc puțin la răspunsul meu. În esență, nu există nicio diferență între o cutie pe care o împachetezi pentru prânz și o cutie bento, deoarece, practic, bento (pentru prânz) este termenul japonez pentru cutie de prânz!

Cred că principalul motiv pentru care eu, și mulți alți oameni, vorbim în termeni de bento mai degrabă decât de cutie de prânz este că termenul „bento” poartă cu el o mulțime de tradiție și idei utile din care ne putem inspira. Lucruri cum ar fi:

• averea unei varietăți de texturi, arome, grupe de alimente și culori în interiorul unui recipient mic
• ambalarea strânsă a lucrurilor pentru a fi compacte și pentru a se asigura că lucrurile nu se mișcă
• cum să împachetezi o cutie astfel încât să arate apetisant atunci când este deschisă
• ce tipuri de alimente să împachetezi, ce nu ar trebui împachetat, cu cât timp înainte să pregătești lucrurile
• ce are gust bun la câteva ore după ambalare și (mai ales) la temperatura camerei
• și, nu în ultimul rând, cum să ții pasul cu prepararea bunătăților zi de zi, pentru tine, pentru copiii tăi, pentru soțul tău sau pentru oricine altcineva.

Un sandviș este bun pentru prânz, iar în Japonia un bento cu sandvișuri este tot un bento. Îmi plac sandvișurile, dar un sandviș în fiecare zi devine monoton. Îmi place și salata la prânz, dar o grămadă de salată aruncată pur și simplu într-un recipient, plimbată pentru o vreme într-un rucsac, poate arăta puțin dubios. Așa că am apelat la Book of Bento. Nu mă refer neapărat la The Just Bento Cookbook; mă refer la cunoștințele pe care le-am acumulat, de la mama mea, de la bunicile mele, de la mătușile mele, de la sora mea cu doi copii, de la alte cărți de bucate bento și bloguri și site-uri web, și multe altele.

Poate suna banal, dar pentru mine o cutie bento înseamnă să dăruiesc și un pic de dragoste cuiva. Acel cineva poți fi tu, deși faptul că altcineva îți face un bento este cu atât mai special. (Încă îmi place când mama mea îmi face un bento, atunci când mă întorc în Japonia.)

Iată un videoclip japonez – de fapt o reclamă pentru Tokyo Gas (o companie de utilități) – care explică atât de bine rolul bento-urilor făcute în casă în viața japoneză, precum și care arată câteva bento-uri de casă destul de tipice. (Îmi place cel cu „Îmi pare rău! Am dormit prea mult!” de la 0:26.) Mama care relatează povestea își amintește cum a continuat să facă bentos pentru fiul său adolescent, în mare parte insensibil și capricios, timp de 3 ani de liceu. Se gândea la ele mai degrabă ca la niște scrisori cu sens unic sau e-mailuri către fiul ei; nu a primit niciodată un răspuns verbal, până la final, dar cutia care se întorcea goală în fiecare zi era un răspuns suficient pentru ea. Iar în ultima cutie de bento goală, fiul ei a anexat un bilet, spunând: „Mulțumesc….sorry I could never say that before”. (Întotdeauna îmi dau lacrimile la acea parte….)

(Ador aceste reclame sentimentale cu mâncare și dragoste de familie de la Tokyo Gas. Această postare despre orezul prăjit de pe Just Hungry are o altă postare.)

În concluzie, cred că totul este să îți tratezi prânzul cu puțină dragoste tandră și să îl injectezi cu puțină distracție și varietate. (Și știi, îi poți spune și cutie de prânz în loc de bento! Totul ține de substanță, de fapt.)

În orice caz, mulțumesc doamnei care a pus această întrebare (îmi pare rău că nu v-am reținut numele), pentru că m-a pus pe gânduri! Mi-aș fi dorit să pot fi atât de articulat pe loc. ^_^;