Abumina este o proteină sintetizată în ficat. Testul pentru albumină în urină detectează și măsoară cantitatea de albumină din urină. Prezența unei cantități mici de albumină în urină este un indicator timpuriu de afectare a rinichilor. În trecut, atunci când erau detectate aceste cantități mici de albumină urinară, ele erau denumite „microalbumină”, deși acest termen este incorect; unii profesioniști din domeniul sănătății pot folosi în continuare această terminologie nepotrivită.

Măsurarea albuminei urinare este utilă în depistarea unor boli cronice, cum ar fi diabetul și hipertensiunea arterială, ambele favorizând apariția leziunilor sau a bolilor renale. Prin acest test, cantități mici de albumină care sunt excretate în urină din cauza unei perturbări a mecanismului normal de control al rinichilor pot fi detectate cu mulți ani înainte ca leziuni renale semnificative să devină evidente.

Plasma, sau partea lichidă a sângelui, conține multe proteine diferite. Una dintre principalele funcții ale rinichilor este de a conserva proteinele plasmatice, adică de a preveni pierderea sau excreția lor în urină împreună cu substanțele reziduale din organism. Există două mecanisme care împiedică trecerea proteinelor în urină: 1) glomerulul renal acționează ca o barieră, permițând ca proteinele mai mari să fie reținute în sânge și 2) proteinele mai mici care pot trece prin glomerul sunt reabsorbite aproape în întregime în tubulii renali. Pentru mai multe informații, faceți clic aici.

Proteinuria (prezența proteinelor în urină) apare de obicei atunci când există leziuni ale glomerulilor sau ale tubulilor renali. Inflamația sau cicatrizarea glomerulilor favorizează pierderea de proteine în urină. Leziunile la nivelul tubulilor renali împiedică reabsorbția proteinelor.

Albumulina este o proteină plasmatică care se găsește în concentrații mari în sânge, astfel încât, atunci când rinichii funcționează corect, practic nu se pierde albumină în urină. Atunci când există leziuni sau boli renale, rinichii încep să își piardă capacitatea de a reține albumina și alte proteine. Acest lucru poate fi observat în cazul bolilor cronice, cum ar fi diabetul și hipertensiunea; cantitatea crescută de proteine pierdute reflectă o creștere a leziunilor sau a bolii renale.

Una dintre primele proteine detectate în cazul leziunilor renale este albumina. Persoanele care au în mod persistent anumite cantități de albumină în urină (albuminurie) prezintă un risc crescut de a dezvolta insuficiență renală și boli cardiovasculare.

De cele mai multe ori, atât albumina, cât și creatinina sunt măsurate în aceeași probă de urină, iar apoi se face un calcul între cele două, cunoscut sub numele de raportul albumină/creatinină (ACR). Acest calcul oferă o estimare mai precisă a cantității de albumină pierdută în urină. Concentrația (sau diluția) urinei variază pe parcursul zilei, astfel încât mai mult sau mai puțin lichid este excretat împreună cu produsele reziduale. Din acest motiv, concentrația de albumină din urină poate varia și ea. Creatinina, un produs secundar al metabolismului muscular, este de obicei excretată în urină la o rată constantă, iar nivelul său în urină este un indicator al cantității de lichid excretat sub formă de urină. Această particularitate a creatininei permite stabilirea unui factor de corecție atunci când se colectează o probă de urină aleatorie. Asociația Americană de Diabet recomandă utilizarea raportului albumină/creatinină (ACR) la depistarea albuminuriei.

Cum se obține proba pentru testare?
Colectarea unei probe de urină aleatoare sau a unei probe de urină controlată în timp (de exemplu, 4 ore) sau 24 de ore într-un recipient adecvat. Recipientul și instrucțiunile pentru recoltarea corectă a urinei sunt de obicei furnizate de către profesioniștii din domeniul sănătății.

Este necesară vreo pregătire pentru a asigura calitatea probei?
Nu este necesară nicio pregătire specială pentru acest test.
NOTA: Informații privind recoltarea și prelucrarea probelor de sânge și a culturilor de spută pot fi găsite în secțiunea, Laboratorul în interior.

Este necesară vreo pregătire specială pentru acest test?