Dar un înger al Domnului i-a zis lui Filip: „Scoală-te și mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”. Acesta este un drum pustiu. Și el s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un eunuc, slujitor al Canadei, regina etiopienilor, însărcinat cu toată comoara ei, venise la Ierusalim să se închine și se întorcea; așezat în carul său, citea proorocul Isaia. Duhul i-a spus lui Filip: „Suie-te și alătură-te acestui car”. Filip a alergat la el, l-a auzit citind pe profetul Isaia și l-a întrebat: „Înțelegi ce citești?”. Iar el a răspuns: „Cum aș putea, dacă nu mă călăuzește cineva?”. Și l-a invitat pe Filip să urce și să stea cu el. Or, pasajul din Scriptură pe care îl citea el era acesta: „Ca o oaie dusă la abator sau ca un miel înaintea celui ce-l tunde, este mut, așa și el nu-și deschide gura. În umilința lui, i s-a refuzat dreptatea. Cine poate descrie generația lui? Căci viața lui a fost luată de pe pământ”. Iar eunucul a zis lui Filip: „Despre cine, rogu-te, spune profetul aceasta, despre el însuși sau despre altcineva?”. Atunci Filip și-a deschis gura și, începând cu această Scriptură, i-a spus vestea cea bună despre Isus. Și, mergând pe drum, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Vezi, aici este apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”. Și a poruncit carului să se oprească și au coborât amândoi în apă, Filip și eunucul, și l-a botezat. Și când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a prins pe Filip, iar eunucul nu l-a mai văzut și a plecat bucuros pe drumul său. Dar Filip a fost găsit la Azot și, trecând mai departe, a propovăduit Evanghelia în toate orașele, până ce a ajuns în Cezareea.

Un candidat improbabil pentru convertire

Ceea ce iese în evidență în această povestire este faptul că un candidat foarte improbabilpentru convertirea la Hristos este găsit și convertit prin călăuzirea supranaturală a Domnului însuși, și nu prin planificare umană. Persoana era din Etiopia, în Africa, și venise tocmai până la Ierusalim (cel puțin 500 de mile) pentru a se închina lui Dumnezeu (v.27). Așadar, dintre toate zecile de mii de evrei și neamuri și samariteni care au nevoie de Hristos, Domnul Își stabilește în mod suveran favoarea asupra acestui om și îi trimite un înger lui Filip, diaconul-evanghelist, și îi spune în versetul 26: „Scoală-te și mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza.”

Timparea perfectă a Duhului

Filip merge, ca și Avraam probabil, fără să știe tot ce are Dumnezeu în minte. Dar când ajunge la drum, Duhul îi spune care este următorul pas pe care trebuie să-l facă. Această îndrumare supranaturală vine pas cu pas. în versetul 29, Duhul îi spune: „Urcă-te și alătură-te acestui car”. Asta este tot ce spune. Nu pentru ce. Și nici cine se află în car. Doar mergeți la car.

Timparea Duhului se dovedește perfectă. Chiar în acel momentFilip, care fără îndoială se întreba ce va face sau ce va spune când va ajunge la car, îl aude pe etiopian citind cu voce tare cartea lui Isaia (probabil în versiunea greacă). Și nu numai că locul în care citește este o referință specifică la Mesia, pe careIisus o împlinise prin moartea sa. Versetele 32 și următoarele: „Ca o oaie dusă la tăiere sau ca un miel în fața celui ce-l tunde, este mut, așa și el nu-și deschide gura. În umilirea sa, justiția i-a fost refuzată. Cine poate descrie generația lui? Căci viața lui a fost luată de pe pământ” (Isaia53:7-8).

Filip îl conduce pe eunucul etiopian la credință

Acum Filip știe ce a făcut Domnul îndreptându-l spre acest loc pustiu unde se află un singur car și un singur om dinEtiopia. Domnul are milă de un om a cărui naționalitate și impotență sexuală l-ar fi putut face să creadă că Dumnezeului lui Israel nu i-ar fi păsat niciodată de el. Și nu numai atât, Domnul orchestrează evanghelizarea Etiopiei. Nu putem ști cu certitudine, darIrenaeus a scris în secolul al doilea că acest etiopian a devenit amisionar în mijlocul poporului său (Împotriva ereziilor iii.12.8; cf. Psalmul68:31; 87:4).

Filip i-a vestit vestea bună a lui Isus (v.35)-că „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirile noastre ale tuturor” (Isaia 53:6) și că suntem împăcați cu Dumnezeu prin moartea și învierea Lui (Isaia 53:4-5, 11-12).

Etiopianul a crezut, a fost botezat (v. 38) de-a lungul drumului și și-a continuat drumul bucurându-se (v. 39), în timp ce Filip a fost dus laAzotus de Duhul Sfânt.

Ce rost are această poveste?

Acum care este rostul acestei povestiri? De ce o include Luca în cartea Faptele Apostolilor? Ce vrea el să scoatem din această povestire inspirată – din moment ce (așa cum spune Pavel), „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și este de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare și pentru formarea în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, echipat pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16)? Cum ne echipează aceastăScriptură pentru orice lucrare bună?

Cred că răspunsul este că povestea lui Filip și a eunucului etiopian ne învață una dintre căile pe care le folosește Dumnezeu pentru a evangheliza lumea.Spun „una dintre căile pe care le folosește Dumnezeu” pentru că din cartea Faptele Apostolilor reiese clar că o mulțime de evanghelizări au fost făcute fără ca un înger al Domnului să fie nevoit să le spună creștinilor să le facă (de exemplu, 8:4). Este ceea ce face cineva dacă Îl iubește pe Isus și îi iubește pe oameni. Spui vestea cea bună. Isus ne-a dat deja o poruncă să ne ocupăm de asta în MareaComisie. Așa că nu trebuie să ai un înger al Domnului care să-ți spună să o faci, așa cum nu ai nevoie nici de un înger al Domnului care să-ți spună să nu o faci.

Dar, pe de altă parte, s-ar putea să fim mai mult în pericol de a face cealaltă greșeală, și anume, de a crede că putem face tot ce vrea Dumnezeu să se facă prin simpla evanghelizare conform propriei noastre planificări. Așa că Dumnezeuinclude în Cuvântul Său inspirat povestiri și învățături care ne echipeazăpentru un alt fel de lucrare bună – nu doar planificarea înțeleaptă și plină de rugăciune pe baza circumstanțelor pe care le putem vedea, ci și ascultarea receptivă a Duhului atunci când El poate vrea să ne spună să facem ceva ce nu ne-am putea gândi niciodată să facem prin propria noastră planificare, cum ar fi: „Coboară pe un drum pustiu care duce la Gazași așteaptă instrucțiuni suplimentare”. Filip nu ar fi putut să calculeze Scriptura și circumstanțele că acolo se mișca Duhul în continuare.

Așa că Scripturile sunt minunat de suficiente aici – ne protejează de eroarea de a crede că singurul mod în care Dumnezeu ne călăuzește într-o lucrare bună este prin raționamente și planificări pornind de la circumstanțe și principii (deși acest lucru este bun), și ne arată că există lucrări pe care Dumnezeu ne poate conduce să le facem prin intermediul unei călăuziri extraordinare. În cartea Faptele Apostolilor număr cel puțin 18 exemple ale acestei îndrumări extraordinare, împrăștiate printre toate modurile mai obișnuite de a lua decizii în strategia de evanghelizare. Și din moment ce nu există nici o învățătură nicăieri în Noul Testament care să spună că această lucrare a Domnului este limitată la timpul cărții Faptele Apostolilor, ar trebui să presupunem că una dintre modalitățile prin care Dumnezeu își construiește astăzi biserica este de a da îndrumare poporului Său în moduri extraordinare, precum și în moduri mai obișnuite.

Avertismentul lui Lloyd-Jones de a nu stinge Duhul

Martyn Lloyd-Jones, predicatorul expozitiv puternic, bazat pe Biblie, de la Westminster Chapel din Londra, timp de aproape 30 de ani, între 1939 și 1968, a folosit povestea lui Filip și a eunucului etiopian pentru a ilustra exact acest aspect. El a avertizat împotriva folosirii greșite, dar a spus,

Iată din nou un subiect extraordinar și, într-adevăr, unul foarte fascinant și, din multe puncte de vedere, unul foarte glorios. Nu există nici o îndoială că poporul lui Dumnezeu poate să caute și să aștepte „îndrumări”, „călăuzire”, „indicații despre ceea ce trebuie să facă”. Există multe exemple în acest sens în Scriptură, iar eu iau unul la întâmplare. Vă amintiți povestea din Faptele Apostolilor 8:26 și următoarele despre cum îngerul Domnului i-a spus evanghelistului Filip: „Scoală-te și du-te spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim spre Gaza, care este pustiu”. . .

Acum există îndrumări ca aceasta . . . . Dacă citiți istoria sfinților, a poporului lui Dumnezeu de-a lungul secolelor și, în special, istoria trezirilor, veți descoperi că acesta este un lucru perfect clar și hotărât – oamenilor li s-a spus de către Duhul Sfânt să facă ceva; ei știau că este Duhul Sfânt cel care le vorbește și s-a dovedit că, în mod evident, era vorba de călăuzirea Lui. Mi se pare clar că, dacă negăm o astfel de posibilitate, suntem din nou vinovați de stingerea Duhului. (The Sovereign Spirit, pp. 89-90)

Motivul pentru care îl citez pe Martyn Lloyd-Jones este pentru că el este unul care a crezut în autoritatea unică, infailibilitatea și suficiența Scripturilor. Și una dintre preocupările exprimate de oamenii care iubesc Biblia este că a fi deschis la îndrumare supranaturală, așa cum a fost Filip, ar putea compromite autoritatea și suficiențaScrierilor. Acum, în mod evident, Martyn Lloyd-Jones nu a crezut asta. De ce oare?

Ce înseamnă suficiența Scripturii

Pentru că ceea ce înseamnă suficiența Scripturii din punct de vedere biblic este că Scriptura ne oferă tot ce avem nevoie pentru două lucruri:

1. ne dă tot adevărul autoritar de care avem nevoie pentru a fi mântuiți și a crește spiritual și
2. ne dă tot adevărul autoritar de care avem nevoie pentru a face judecăți bune despre ceea ce este bine și ceea ce este rău.

Dar suficiența Scripturii nu înseamnă că Dumnezeu nu poate vorbi prin natură (Psalmul 19:1) sau că nu poate vorbi prin conștiința umană (Romani 2:15) sau că nu poate vorbi prin daruri de profeție și înțelepciune (1 Corinteni 12:8-10). Înseamnă că acestea nu sunt suficiente pentru a ne salva, a ne hrăni sau a ne călăuzi. Dar Scripturile sunt suficiente, în sensul că ele oferă singura regulă autoritară pentru completarea și evaluarea acelor alte tipuri de revelații.

Analogia unui manual de instrucțiuni

Considerați analogia unui manual despre cum să folosești o barcă cu pânze. Acesta spune pe partea din față a manualului: „Tot ce trebuie să știți pentru a naviga cu succes”. Așadar, manualul pretinde a fi un ghid suficientpentru a naviga. Citiți în manual la pagina 6: „Înainte de a ridica pânza, asigurați-vă că știți în ce direcție bate vântul, astfel încât să poziționați corect catargul pentru a evita răsturnarea sau rănirea”. Deci, ieșiți pe lac cu barca și înainte de a ridica vela, țineți în aer o cârpă mică pentru a vedea în ce direcție bate vântul.

Să presupunem că cineva ar spune: „Hei, de ce ridici cârpa aia în aer pentru a afla în ce direcție bate vântul? Manualul spune că conține tot ce trebuie să știi pentru a naviga cu succes. Nu ar trebui să te uiți în manual pentru a afla în ce direcție suflă vântul?”

Ceasta este genul de greșeală pe care o fac oamenii, cred eu, când spun că nu ar trebui să fim ca Filip astăzi și să ascultăm direcția specială a Duhului în evanghelizarea personală. Biblia nu ne dezvăluie această îndrumare specială și Biblia nu îi ia locul. Biblia o ilustrează, și Biblia o susține, șiBiblia o reglementează – și o face suficient. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și este de folos pentru învățătură, pentru îndreptățire, pentru îndreptare și pentru formarea în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, echipat pentru orice lucrare bună.” Avem în Biblie tot adevărul autorizat de care avem nevoie pentru a discerne în mod corespunzător și a răspunde vocii lui Dumnezeu în natură sau în conștiință sau în vise sau viziuni sau revelații extraordinare, cum ar fi: „Mergeți spre sud, spre un drum pustiu care duce la Gaza, și așteptați alte instrucțiuni”. Sau: „Urcă și alătură-te acestui car.”

Dangerul nu anulează valoarea

Am întrebat odată un pastor, ai cărui oameni experimentau unele dintre aceste îndrumări extraordinare: „A avut ca efect îndepărtarea lor de Biblie? Este entuziasmul de a primi o direcție specială din partea Domnului care face ca citirea Bibliei să pară plictisitoare și neatractivă?”. Răspunsul lui a fost: „Nu. Dacă nu cumva, experiența lor îi împinge din ce în ce mai mult la Biblie – nu numai pentru discernământ, ci și pentru că au descoperit că există o corelație directă între a avea mintea îmbibată și saturată de Scriptură și a fi sensibil la vocea Duhului.” Dacă oamenii neglijează meditația asupra Scripturii în favoareaimpresiilor și a cuvintelor speciale, puteți fi siguri că facultățile lor spirituale nu vor fi bine reglate pentru a auzi adevărul.

Acesta este modul în care încep majoritatea cultelor și sectelor. Cineva pretinde a fi o revelație și obține un grup de adepți. De aceea Scriptura ne este dată ca singura noastră regulă infailibilă și suficientă pentru a judeca toatecerințele de îndrumare divină. Așa că poate fi periculos să le spui oamenilor să fie deschiși la călăuzirea specială a Domnului în evanghelizarea personalăși în evanghelizarea lumii (așa cum a făcut Filip). Dar este periculos, așa cum sunt periculoase cuțitele. Ele pot răni oamenii, dar noi nu le interzicem. Pentru că, atunci când sunt folosite în mod corect, sunt atât de utile înpregătirea mâncării, încât nu vrem să ne lipsim de ele.

Dumnezeu poate oferi descoperiri

Sunt sigur că majoritatea dintre noi avem un drum lung de parcurs în a asculta pur și simplu ceea ce știm că este corect să facem în viața noastră de zi cu zi. Dar ar fi o greșeală să spunem că trebuie să ajungem la perfecțiune într-un domeniu înainte de a face pași mici în altul. Cred că Dumnezeu ar putea oferi descoperiri în viața ta și în viața bisericii noastre, în special în slujba de evanghelizare și în misiunile mondiale, dacă am fi mai mult ca Filip. Faptele Apostolilor 6:3 spune că el (împreună cu ceilalți șase „diaconi”) era „plin de Duhul Sfânt și de înțelepciune”. Și pentru că era plin de Duhul Sfânt și de înțelepciune (probabil din meditația îndelungată asupra Scripturii), el a fost atent la vocea Domnului când într-o zi Duhul i-a spus: „Am o întâlnire divină pentru tine. Mergi spre sud pe drumul care duce la Gaza.”

Dumnezeu obține astăzi progrese în întreaga lume prin cele mai extraordinare mijloace. Perseverența neclintită, zi de zi, în mijloacele extraordinare ale harului este carnea și cartofii slujbei care menține poporul lui Dumnezeu hrănit și în creștere. Dar, la fel ca în cartea Faptele Apostolilor, Dumnezeu se amestecă, de asemenea, în descoperiri în întreaga lume prin demonstrații extraordinare ale prezenței Sale.

Dă-mi voie să închei cu un exemplu.

Slujirea lui Clarence Duncan la Yao

În 1985, Clarence Duncan a sosit în Africa ca misionar pentru poporul solid musulman numit Yao, care trăiește în principal în Tanzania, Mozambic și Malawi. Când s-a stabilit în satul său, a convocat o întâlnire cu bătrânii. După amabilități, șeful l-a întrebat cum îl cheamă. Clarence a răspuns: „Domnule Clarence.”

Consiliul s-a uitat unul la altul pentru o clipă, apoi șeful l-a întrebat: „De ce ești aici?”

Încă o dată Clarence a spus pur și simplu: „Vreau să le spun oamenilor tăi despreIsa Al Mahsi (Isus Mesia).”

Câteva luni mai târziu, când șeful a decis că poate avea încredere înClarence, l-a întrebat: „Știi de ce ți-am permis să rămâi?”

Clarence a spus: „Nu m-am gândit niciodată la asta.”

„Acum douăzeci și unu de ani, un om Yao foarte bătrân a venit în satul nostru și a cerut o întâlnire, așa cum ai făcut tu. Când l-am întrebat cum îl cheamă, acest bărbatYao a spus: „Domnul Clarence” – ceea ce nu este deloc un nume african! Când l-am întrebat de ce a venit, a spus: „Vreau să le spun oamenilor voștri despre Isa Al Mahsi”. Acestea au fost chiar cuvintele dumneavoastră. Cu douăzeci de ani în urmă, domnul Clarence a determinat patru dintre sătenii noștri să îl urmeze pe Isus. așa că i-am alungat din sat. Și l-am ucis pe domnul Clarence. Motivul pentru care v-am permis să rămâneți a fost că ne era frică.”

Aceasta a fost în 1985. Acum doi ani, într-o dimineață de ianuarie, 24 de soldați musulmani s-au apropiat de casa lui Clarence Duncan. După o masă, liderii s-au așezat în mijlocul camerei și au spus că au venit să pună întrebări despre creștinism. Clarence a spus că bine, dar că le va răspunde doar citind din Biblie pentru ca ei să știe că el nu a inventat răspunsurile. Așa că le-a dat fiecăruia câte o Biblie în limba comercială. Prima întrebare a fost: „De ce spuneți voi, creștinii, că există trei dumnezei?”

Clarence a spus că răspunsul se găsește în Deuteronom 6:4 și le-a dat pagina: „Ascultă, Israele! Domnul este Dumnezeul nostru. Domnul este unul singur!” Și a menționat că Isa (Isus) a spus exact acest lucru înMarc 12:29.

Interogatoriul a continuat până la ora cinci după-amiaza. Când toți au plecat, conducătorul, șeicul Abu Bakr, a rămas și a întrebat dacă îl poate vedea pe Clarence peste o săptămână.

Când s-au întâlnit, Abu l-a întrebat dacă Clarence știa de ce au venit să-l vadă săptămâna trecută. Clarence a spus că a presupus că a fost pentru a pune întrebări.dar Abu a spus: „Nu, a fost pentru că biserica creștină crește atât de repede încât am știut că trebuie să te ucidem. Ne-am consultat timp de trei zileși ne-am pregătit magia. Trebuia să rămâi mut când îți puneam întrebări, apoi să cazi la pământ paralizat și apoi să mori. Dar când ai continuat să vorbești și chiar te-ai ridicat și te-ai mișcat, am știut că ai un spirit mai puternic și am renunțat.”

Apoi Abu a spus: „Vreau să devin creștin”. Și a spus o poveste uimitoare.

„Când eram adolescent, în satul nostru nu eram oameni musulmaniși nu eram creștini. Eram oameni Achewa cu religia noastră proprie. În spatele satului nostru era un deal unde mă duceam adesea să mă rog.

„Într-o zi eram pe acel deal și mă rugam. Dintr-o dată, în jurul meu era o lumină orbitoare. Din această lumină am văzut o mână mare care venea spre mine ținând o carte deschisă. M-am uitat la carte și am văzut scris pe pagină. O voce mi-a spus să citesc. Am protestat că nu știu să citesc, pentru că nu am fost niciodată la școală. Vocea mi-a spus din nou să citesc.Așa că am citit. Și deodată cartea și mâna au dispărut.

„Am fugit înapoi în satul meu și toți oamenii mă căutau, crezând că am murit pe acel deal! Au întrebat despre un foc pe care îl văzuseră acolo sus. Când le-am spus povestea, au râs de mine spunând: „Tu nu știi să citești!”

„Cineva a luat o carte și am început să citesc! Apoi au venit oameni din toate părțile să afle mai multe despre ce s-a întâmplat și au pus întrebări. Autoritățile musulmane au aflat despre mine și am fost instruit în căile islamului. În curând, tot satul nostru a devenit musulman. Timp de 15 ani am fost cel mai mare debaterist împotriva creștinilor.”

A făcut o pauză și apoi a spus: „Îți amintești când ți-am pus prima întrebare despre motivul pentru care creștinii cred în trei dumnezei? Răspunsul tău a fost Deuteronomul, capitolul 6, versetul 4.”

„Așa este”, a spus Clarence.

Șeicul Abu Bakr l-a privit pe Clarence Duncan în ochi și a spus: „Acesta a fost același pasaj pe care mi l-a arătat această Voce de pe munte. În acel moment am știut că Dumnezeul despre care vorbeai era AdevăratulDumnezeu!”

„Atunci de ce ai continuat să-mi pui toate acele întrebări toată ziua?”

„Pentru că”, a zâmbit el, „am vrut ca toți acești lideri musulmani să știe în ce cred creștinii și am vrut ca ei să audă de la tine.Toată ziua m-am prefăcut necredincios ca să pot pune mai multe întrebări. Acum vreau să devin creștin.”

În mijlocul unei vieți de credincioșie constantă și perseverentă, Dumnezeu are încă mai multe minuni să ne arate în lucrarea de evanghelizare și misiuni mondiale decât ne putem imagina. Să ne rugăm pentru a avea ochi care să vadă și urechi care să audă atunci când El ne cheamă la o întâlnire divină, așa cum au avut Filip și eunucul etiopian pe drumul spre Gaza.

.